01

 

FRAUDA   PIOASA

Bible Fraud

Este un act de virtute a înșela și minți, când prin astfel de mijloace interesele bisericii pot fi promovate.” – Episcopul Eusebiu din Caesarea

Știm foarte bine cât de profitabilă a fost o această fabulă superstițiosă a lui Hristos pentru noi și predecesorii noștri– Papa Leo al X-lea ***********************************************************************************

Declaratiile aduse de liderii Bisericii (in acest capitol si in urmatorul) si a pionerilor crestini marturisesc pentru ele insusi:1

 

Dr. Herbert Marsh, Episcop Englez din sec. XIX:
“Este un lucru cert ca multe din scrierile noastre comune ale textul in tipar, nu sunt nimic mai mult decat modificari facute de Origen, a caror autoritate era atat de mare in Biserica Crestina (anul 230 al erei crestine) incat schimbarile care le-a propus el si care desi nu erau suportate de nici o evidenta a vreunui manuscript, au fost in general acceptate.” 2

Johann Lorenz Von Mosheim, Istoric Ecleziastic din sec. XVIII:
“Nu la mult timp dupa ascensiunea lui Chr_ _tos la ceruri, mai multe povestiri ale vietii sale si doctrine, pline de fraude pioase si minuni fabuloase, au fost compuse de persoane ale caror intentii probabil nu erau rele, dar ale caror scrieri ne-au descoperit cele mai mari superstitii si ignorante. Mai mult de atat; productii au aparut si au fost impuse asupra lumii de indivizi fraudulosi, [dealtfel] ca scrierile sfintilor apostoli.” 3

Johann Salomo Semler, Teolog din sec. XVIII:
“Doctorii Crestini nu si-au adus niciodata cartile lor sacre in fata oamenilor de rand; chiar daca astazi oamenii si-ar dori sa creada contrariul. In perioada primelor generatii [ale erei crestine], ele se aflau doar sub controlul preotimii.” 4

William Wake, Arhiepiscopul de Canterbury, sec. XVIII:
“Ar fi in zadar sa insist asupra tuturor pieselor false care au fost atribuite Sfantului Pavel, in era primitiva a Crestinismului.” 5

Lucius Coelius Firmianes Lactantius, Parinte Bisericesc din sec III:
“Printre cei care ravnesc dupa putere si castig din religia lor, va exista intotdeauna dorinta de forja si de a minti pentru ea.” 6

St. Gregory, Episcop de Nazianzus, din sec IV, scriind catre St Jerome:
“Puţin jargon este tot ce e necesar pentru a pacali pe oameni. Cu cat mai putin vor intelege, cu atat de mai mult vor admira. Cei dinaintea noastra adesea au spus, nu ce au gandit, dar ce le-a dictat circumstantele si necesitatea.” 7

Dr. Conyers Middleton,  sec. XVIII:
“Nu a existat niciodata, in nici o perioada a timpului din toata istoria ecleziastica, in care atat de multe erezii a fost declarate in mod public sau in care atat de multe carti si scrieri au fost falsificate si publicate de Crestini in numele lui Chr_ _tos, si al apostolilor [si presupusele scrieri ale acestora] ca si in vremurile primitive. Multe din aceste carti falsificate sunt frecvent citate, si aplicate in apararea Crestinitatii de catre cei mai renumiti “Parinti ai Bisericii” care le declara a fi scrieri autentice ale apostolilor. 8

Dr. I. Hooykaas, Preot, sec. XIX:
“Nici una dintre aceste cinci carti (cele patru Evanghelii si Faptele Apostolilor) nu a fost scrisa de persoana caruia ii poarta numele, si ele sunt toate datate mult mai recent decat ne este ingaduit sa credem.” 9

St. Faustus, Episcop Francez, sec. V:
“Multe lucruri au fost adaugate de catre strabunii nostrii in cuvantul Domnului nostru care, desi sunt puse sub numele lui, sunt in dezacord cu credinta lui; in special de cand s-a dovedit ca aceste lucruri nu a fost scrise de Chr_ _tos, si nici de apostolii lui, ci au fost scrise dupa o buna perioada dupa existenta acestora. Dar stiu acum ce fel de corcituri de evrei, care nici nu pot agrea cu ei insasi, au scornit povesti si le-au semnat cu numele apostolilor pretinzand astfel ca minciunile lor care au fost asternute pe hartie sunt socotite ale apostolilor.” 10  

“Este cert ca Noul Testament nu a fost scris de insusi Chr_ _tos, si nici de apostolii lui, ci dupa o buna bucata de vreme, de persoane necunoscute care, nu ar trebuie sa fie creditati pentru ca atunci cand le-au scris nu erau familiari cu evenimentele respective, si au adaugat numele apostolilor scrierilor lor, sau au pretins a fi insotitori a acestora sustinand astfel ca ceea ce ei au scris insasi, a fost in acord cu aceste persoane carora ei le-au atribuit.” 11  

“Ca sa intareasca crezul in invierea lui Isus, Sf Irenaeous a inventat multe povesti a unora fiind inviati din morti.” 12   Precum Jeremiah Jones, un preot de-al secolului XVIII, comenteaza: “Asemenea pietati frauduloase erau foarte comune la crestini chiar si in primele trei secole; si o contrafacere de asemenea natura, cu privire la ce este mentionat mai sus, pare natural si foarte probabil.” 13

Urmatoarea declaratie ilustreaza atitudinea inselatoare a preotilor Bisericii a caror singur interes era de a profita de naivitatea maselor:

St. Augustine, Episcop din sec V:
“Eram deja Episcop atunci cand m-am dus in Etiopia cu cativa servitori ai lui Chr_ _ tos ca sa predic evanghelia. In aceasta tara, noi am vazut multi barbati si femei fara capete, si aveau doi ochi mari in piepturile lor; si in tarile de mai din sud, noi am vazut oameni care aveau numai un ochi in frunte.” 14

Oficialitatile Bisericii Crestine din primele secole ale erei crestine, nu vedeau nimic gresit pacalind prostimea ignoranta a maselor de oameni needucati, argumentand faptul ca se foloseau de orice mijloc pentru a salva populatia cazuta in pacat dupa cum marturiseste Noul Testament15:

I Petru 4:3
“Ajunge, in adevar, ca in trecut ati facut voia neamurilor si ati trait in desfranari, in pofte, in betii, in ospete, in chefuri si in slujiri idolesti neingaduite.”

Autorii Noului Testament au avut in Pavel o personalitate puternica care in mod public a admis ca marturisea o pietate frauduloasa ca sa-si atinga scopul:

Romani 3:7-8
“Si daca, prin minciuna mea, adevarul lui Dumnezeu straluceste si mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu insumi judecat ca pacatos? Si de ce sa nu facem raul ca sa vina bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rau, ca spunem noi? Osanda acestor oameni este dreapta.”

I Corinteni 9:20-23
“Cu iudeii m-am facut ca un iudeu, ca sa castig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am facut ca si cand as fi fost sub Lege (macar ca nu sunt sub Lege), ca sa castig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fara Lege m-am facut ca si cum as fi fost fara Lege (macar ca nu sunt fara o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub Legea lui Hristos), ca sa castig pe cei fara lege. Am fost slab cu cei slabi, ca sa castig pe cei slabi. M-am facut tuturor totul, ca, oricum, sa mantuiesc pe unii din ei. Fac totul pentru Evanghelie, ca sa am si eu parte de ea.”

II Corinteni 12:16
“Fie si-asa! Nu v-am fost sarcina deloc. “Dar”, zic ei, “ca un om istet ce sunt, v-am prins prin siretlic.”

Filipeni 1:18
“Ce ne pasa? Oricum, fie de ochii lumii, fie din toata inima, Hristos este propovaduit. Eu ma bucur de lucrul acesta si ma voi bucura.”

Dupa cele citite mai sus despre Pavel, veridicitatea Noului Testament este compromisa si mai adanc doar pentru faptul ca Pavel a scris mai bine de jumatate din el! Pe linga faptul ca in mod deliberat insela oamenii, autorii Noului Testament fiind ne-familiari cu Biblia Ebraica, au distorsionat multe alte texte imprumutate din Scriptura Ebraica:

II Cronici 24:20-21
Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost imbracat cu Duhul lui D-zeu. El s-a infatisat inaintea poporului si i-a zis: Asa vorbeste D-zeu: Pentru ce calcati poruncile Domnului? Nu veti propasi. Pentru ca ati parasit pe Domnul, si El va va parasi.

Si au uneltit impotriva lui si l-au ucis cu pietre, din porunca imparatului, in curtea Casei Domnului.

Noul Testament distorsioneaza textul ebraic de mai sus:

Matei 23:35
“…ca sa vina asupra voastra tot sangele nevinovat care a fost varsat pe pamant, de la sangele neprihanitului Abel pana la sangele lui

Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ati omorat intre Templu si altar.”

Textul din Matei 23:35 contrazice in mod vulgar pe cel din II Cronici 24:20-21 pentru ca Zaharia era fiul lui Iehodia nu al lui Barachia!


I Samuel 21:2
David a raspuns preotului Ahimelec: “Imparatul mi-a dat o porunca si mi-a zis: “Nimeni sa nu stie nimic de pricina pentru care te trimit si de porunca pe care ti-am dat-o.” Am hotarat un loc de intalnire cu oamenii mei.

Noul Testament distorsioneaza textul ebraic de mai sus:

Marcu 2:25-26
“Isus le-a raspuns: Oare n-ati citit niciodata ce a facut David, cand a fost in nevoie si cand a flamanzit el si cei ce erau impreuna cu el? Cum a intrat in casa lui Dumnezeu, in zilele marelui preot Abiatar, si a mancat painile pentru punerea inaintea Domnului, pe care nu este ingaduit sa le manance decat preotii? Si cum a dat din ele chiar si celor ce erau cu el?”

Ahimelech era marele preot in perioada aceia. Doar dupa moartea lui (I Samuel 22:18) a fost inlocuit de fiul sau Abiathar:

I Samuel 30:7
El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: ……


II Samuel 5:6-7
Imparatul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului, impotriva iebusitilor, ………. David a pus mana pe cetatuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.

Noul Testament distorsioneaza textul ebraic de mai sus:

Luca 2:4-5
“Iosif s-a suit si el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca sa se duca in Iudeea, in cetatea lui David, numita Betleem – pentru ca era din casa si din semintia lui David – sa se inscrie impreuna cu Maria, logodnica lui, care era insarcinata.”

Ierusalem, nu Betleem, este numit “cetatea lui David.”


Geneza 11:26
La varsta de saptezeci de ani, Terah a nascut pe Avram….

Geneza 12:4
…… Avram avea saptezeci si cinci de ani cand a iesit din Haran.

Geneza 11:32
Zilele lui Terah au fost de doua sute cinci ani; si Terah a murit in Haran.

Noul Testament distorsioneaza textul ebraic de mai sus:

Fapte 7:4
“El a iesit atunci din tara haldeilor si s-a asezat in Haran. De acolo, dupa moartea tatalui sau, D-zeu l-a stramutat in tara aceasta, in care locuiti voi acum.”

Avraam a parasit Haran cand Terah avea 145 de ani (70+75), care a fost cu 60 de ani inainte sa moara Terah (205 – 145).


Geneza 46:27
Si Iosif avea doi fii, care i se nascusera in Egipt. – Toate sufletele din familia lui Iacov, care au venit in Egipt, erau in numar de saptezeci.

Noul Testament distorsioneaza textul ebraic de mai sus:

Fapte 7:14
“Apoi Iosif a trimis sa cheme pe tatal sau, Iacov, si pe toata familia lui, saptezeci si cinci de suflete.”


Iosua 24:32
Oasele lui Iosif, pe care le adusesera copiii lui Israel din Egipt, au fost ingropate la Sihem, in partea tarinii pe care o cumparase Iacov de la fiii lui Hamor, tatal lui Sihem, cu o suta de chesita, si care a ajuns mostenirea fiilor lui Iosif.

Noul Testament distorsioneaza textul ebraic de mai sus:

Fapte 7:15-16
“Iacov s-a coborat in Egipt, unde a murit el si parintii nostri. Si au fost stramutati la Sihem si pusi in mormantul pe care il cumparase Avraam cu o suma de bani de la fiii lui Emor in Sihem.”


Exod 14:22
Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.

Noul Testament distorsioneaza textul ebraic de mai sus:

I Corinteni 10:1
“Fratilor, nu vreau sa nu stiti ca parintii nostri toti au fost sub nor, toti au trecut prin mare, toti au fost botezati in nor si in mare, pentru Moise;”

Baptismul Crestin are loc sub apa (sau cu apa), nu sub un nor, si defapt evreii au traversat marea pe uscat, nu pe apa.


Numeri 25:9
Douazeci si patru de mii au murit loviti de urgia aceea.

Noul Testament distorsioneaza textul ebraic de mai sus:

I Corinteni 10:8
“Sa nu curvim, cum au facut unii din ei, asa ca intr-o singura zi au cazut douazeci si trei de mii.”


Galateni 3:16
“Acum, fagaduintele au fost facute “lui Avraam si semintei lui.” Nu zice: “si semintelor” (ca si cum ar fi vorba de mai multe), ci ca si cum ar fi vorba numai de una: “si semintei tale”, adica Hristos.”

Cuvantul ebraic zera (samanta) este folosit in mod invariabil la forma singulara cand aduce referinta la progenitura, indifferent ca e vorba de o persoana sau mai multe. De exemplu, oriunde a promis D-zeu sa binecuvanteze “samanta” lui Avraam, toti urmasii lui erau inclusi:

Geneza 13:16
Iti voi face samanta ca pulberea pamantului de mare; asa ca, daca poate numara cineva pulberea pamantului, si samanta ta va putea sa fie numarata.

Geneza 15:13
Si Domnul a zis lui Avram: “Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara care nu va fi a ei; acolo va fi robita si o vor apasa greu, timp de patru sute de ani.

Geneza 26:4
Iti voi inmulti samanta, ca stelele cerului; voi da semintei tale toate tinuturile acestea; si toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, ca rasplata

Geneza 22:17
“te voi binecuvanta foarte mult si-ti voi inmulti foarte mult samanta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samanta ta va stapani cetatile vrajmasilor ei.”


Exod 24:6-8
Avraam i-a zis: “Sa nu care cumva sa duci pe fiul meu acolo! Domnul D-zeul cerului, care m-a scos din casa tatalui meu si din patria mea, care mi-a vorbit si mi-a jurat, zicand: “Semintei tale voi da tara aceasta”, va trimite pe Ingerul Sau inaintea ta; si de acolo vei lua o nevasta fiului meu.  Daca femeia nu va vrea sa te urmeze, vei fi dezlegat de juramantul acesta pe care te pun sa-l faci. Cu niciun chip sa nu duci insa acolo pe fiul meu.

Noul Testament distorsioneaza textul ebraic de mai sus:

Evrei 9:19-20
“Si intr-adevar, Moise, dupa ce a rostit inaintea intregului norod toate poruncile Legii, a luat sange de vitei si de tapi, cu apa, lana stacojie si isop, a stropit cartea si tot norodul si a zis: “Acesta este sangele legamantului care a poruncit D-zeu sa fie facut cu voi.”


Geneza 47:31
Iacov a zis: “Jura-mi.” si Iosif i-a jurat. Apoi Israel [Iacov] s-a plecat cu fata pe capataiul patului.

Noul Testament distorsioneaza textul ebraic de mai sus:

Evrei 11:21
“Prin credinta Iacov, cand a murit, a binecuvantat pe fiecare din fiii lui Iosif si ‘s-a inchinat, rezemat pe varful toiagului sau.’ ”

Iacov s-a plecat cu capul pe capataiul patului nu de varful toiagului. Unii crestini incearca sa explice aceste contradictii pretinzand ca Scriptura Ebraica a fost alterata dup ace a fost scris Noul Testament. Dar un supliment 15 al Bibliei Protestante “The Revised Standard Version”, sustine contrariul:
Scriptura Ebraica a fost tradusa in limba greaca la Alexandria (285-246 inaintea de era crestina) pentru a putea produce o copie pentru biblioteca de acolo, si ca un serviciu multor greci care vorbeau limba aramaica. Este cunoscut sub numele de Septuagint. Saptezeci si doi de “invatatori” au participat la intreaga traducere.
Traducerea greaca a Scripturii Ebraice a fost cunoscuta cu 246 de ani inainte de presupusa nastere a lui Isus, si inainte cu aproximativ 500 de ani inaintea “tiparirii” Noului Testament. De aceea, nu putea fi alterata dupa infiintarea Crestinismului. Dimpotriva, Noul Testament este singurul document plin de greseli.

Referinte:

1. Scrieri timpurii a unor autoritati pagane.
2. Michaelis, “Introducere a Noului Testament” ed. Dr Herbert Marsh (Londra 1828) vol. II p. 368
3. Von Mosheim, “Istoria Eclesiastica” (Londra, 1810), vol. 1, p. 109.
4. Pastor Robert Taylor, “The Diegesis” (Boston, 1873), p. 48.
5. Wake, “Epistole Autentice ale Parintilor Apostolici” (Londra, 1719), p. 98.
6. Conyers Middleton, D.D., “Scrisori de la Roma” (Londra, 1752), vol. 1, p. 51.
7. C. F. Volney, “Ruinele” (Boston, 1872), p. 177.
8. Middleton, vol. 1, p. 59.
9. Drs. H. Oort, I. Hooykaas, and A. Kuneh, “Biblia pentru Incepatori”, trans. Philip A. Wieksteed (Boston, 1878), vol. 3, p. 24.
10. Taylor, “Diegesis”, p. 66.
11. Ibid., p. 114.
12. Doane, p. 231.
13. Ibid.
14. Taylor, Sintagma a Evidentelor Religiei Crestine (Boston, 1828), p. 33.
15. “Calendar Istoric Biblic” New York/Glasgow/Toronto:William Collins and Sons and Co 1971, p. 5

 

……………………………………………………

FRAUDA PIOASA (surplus)

……………………………………………………

 

O altă tehnică “pioasă” folosită atunci când biografia lui Isus a fost compilată, a fost de a îi atribui minuni și anecdote înregistrate în Biblia Ebraică. Următoarele exemple sunt doar cateva din sutele de exemplare care ilustrează acest șiretlic de la un capat la celalat al Noului Testament, dar in special in cele patru evanghelii!

Biblia Ebraică ne relatează că înainte de a îl naște pe Samuel, Hannah (Ana) a fost fără copii și pentru a arăta recunoștința ei lui a D-zeu pentru binecuvântarea ei cu un fiu, a facut urmatoarele;

I Samuel 1:24
Cand l-a intarcat, l-a suit cu ea, si a luat trei tauri, o efa de faina si un burduf cu vin.

Scriitorii Noului Testament au “imprumutat” amanuntele nasterii lui Samuel si i le-au atribuit lui Isus … despre Maria, de asemenea, se spune că a fost fără copii înainte de nașterea lui Isus, și că după ce l-a născut, …

Luca 2:22-24
Iosif si Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca sa-l infatiseze inaintea Domnului … si ca sa aduca jertfa: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei

În ambele narațiuni, familiile au fost întâmpinate la Templu de oameni sfinți. Eli, Marele Preot a primit pe Samuel, deasemenea în Luca 2:25 un anumit … Simeon, care ducea o viata sfanta, un om drept și evlavios, …”, împreună cu o “proorociță”, au fost prezenți să cânte laudele lui Isus. Interesant e că numele acordat acestei “proorocițe” este tot Ana, care în ebraică este Hannah! Chiar și descrierea progresului spiritual al lui Isus este leit cu cel al lui Samuel:

I Samuel 2:26
Tanarul Samuel crestea mereu si era placut Domnului si oamenilor.

Comparat cu …

Luca 2:52
Si Isus crestea in intelepciune, in statura, si era tot mai placut inaintea lui D-zeu si inaintea oamenilor.

Ioan Botezătorul, despre care se presupune că ar fi fost vărul lui Isus, este reprezentat în Noul Testament ca fiind o reîncarnare al proorocului Ilie. Aceasta naștere a lui Ioan a fost derivată din descrierea nașterii lui Samson: Ambele, mamele lor sunt descrise ca fiind sterpe și fără copii, atunci când un înger apare anunțând nașterea a unui fiu ilustru. Mama lui Samson a fost avertizată …

Jud 13:4
să nu bea nici vin, nici băutură tare

În mod similar, “îngerul” descris in Noul Testament a spus că Ioan … nu va bea nici vin, nici băutură tare (Luca 1:15) Motivul pentru aceaste abțineri în ambele cazuri au fost identice:

Jud 13:5
acest copil va fi inchinat lui D-zeu din pantecele mamei lui;

Luca 1:15
se va umple de Duhul Sfant inca din pantecele maicii sale

Declarațiile de închidere ale ambelor narațiuni sunt, de asemenea, izbitor de asemănătoare:

Jud 13:24
Copilul a crescut, si Domnul l-a binecuvantat.

Luca 1:80
Iar pruncul crestea si se intarea in duh.

Posibilitatea că Isus să fi adus un om mort inapoi la viata se reduce dramatic atunci când se compară detaliile acestui raport cu un miracol realizat de proorocul Ilie. Ambele episoade încep cu aceleasi cuvintele:
“Cand a ajuns la poarta cetatii, …. ” apoi, în ambele descrieri sunt relatate moartea fiului unei văduve, care ulterior a fost înviat de Ilie, și respectiv de unul numit Isus! Fiecare din “ei”, la rândul său, a facut urmatoarele:

I Regi 17:23
Ilie a luat copilul … și l-a dat mamei sale

Luca 7:15
Isus l-a dat inapoi maicii lui

Proorocul Elisei a hrănit un grup mare de oameni cu o cantitate mică de alimente constând în primele roade, douăzeci de pâini de orz, și spice noi în sac (II Regi 4:42). Ucenicii Lui și-a exprimat neîncrederea că aceasta ar fi suficientă pentru atât de mulți oameni. Cu toate acestea, nu numai că a fost suficient, dar a mai si rămas.
Despre Isus se spune că a hrănit un grup mare de persoane cu o cantitate mică de alimente format din șapte pâini și câțiva pești mici. La fel și aici, ucenicii lui Isus și-au exprimat neîncrederea că aceasta hrana ar fi suficientă pentru atât de mulți oameni. Cu toate acestea [se susține], nu numai că a fost suficient, dar a mai si rămas. Coincidentă? Nu exista coincidente!

Scriptura Ebraică ne informează că profetul Ilie abținut de la orice mâncare și băutură în pustie pentru o perioadă de patruzeci zile. Scriitorii care au alcătuit biografia lui Isus știau că acest post a dovedit clar sfințenia unică a lui Ilie. Prin urmare, prin câteva mișcari de pană, adăugând cateva cuvinte in plus biografiei lui Isus, miliarde de oameni pe parcursul ultimilor 1700 de ani au fost induși în eroare în mod fals, să creadă că Isus a postit patruzeci de zile în pustie!
Scrierile lui Josephus, publicate înainte de anul 100 al erei crestine au fost, de asemenea, o sursă de la care compilatorii Noului Testament s-au “infruptat” la liber și fără nici o rușine.

Din autobiografia lui Josephus*, citim:
Când am avut paisprezece ani, am fost lăudat de toată lumea pentru dragostea care am avut pentru învățat. Datorită acestui fapt, marii preoți, și oameni învățați din cetate [Ierusalim] au venit de multe ori la mine să mă întrebe despre înțelegerea corectă a punctelor Legii.” (*The Complete Works of Josephus)

Dă “click” pe link-ul de mai sus si coboara cursorul la indicatorul paginii 6, la mini-capitolul intitulat “2“, iar la punctul “(9)” vei putea citi textul de mai sus in limba engleza;
(9) Moreover, when I was a child, and about fourteen years of age, I was commended by all for the love I had to learning; on which account the high priests and principal men of the city came then frequently to me together, in order to know my opinion about the accurate understanding of points of the law;

Noul Testament este pur si simplu MUT într-un mod cum nu se poate mai misterios, in privința primilor treizeci de ani de viața lui Isus. Prin urmare, introducerea unui pasaj insinuant similar care l-ar descrie ca pe un copil minune, a completat în mod ideal această lipsă de biografie dintre perioada infantilă si cea matură (de approx. 30 de ani!).

Astfel, citim:

Luca 2:42-48
Când a fost de doisprezece ani, s-au suit, conform obiceiului [la Ierusalim], … După trei zile l-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări, și toți cei care l-au auzit au fost uimiți de înțelegerea lui, și răspunsurile sale.

Josephus relatează că în timpul războiului roman împotriva Ierusalimului, atunci când scăparea nevătămată a unui evreu părea aproape imposibilă, următoarea schemă era pusă în aplicare:
Și acum Simon, crezând că ar putea să sperie și înșela pe romani, punea pe el o haină albă, … si a apărea din pamant …. Cei care il vedeau erau foarte îngroziți, și rămâneau nemișcați … .

Pentru a adăuga un efect dramatic la “învierea” din povestea lui Isus, elemente din aventura lui Simon au fost amestecate în ea:

Matei 28:2-4
… un inger al Domnului s-a coborat din cer, a venit si a pravalit piatra, …. îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui si au rămas ca niște morți.

După ce Josephus și-a trădat poporul său și ia părăsit dându-se de partea romană, el spune următoarele:
… Am văzut mulți prizonieri răstigniți, și mi-am amintit că trei dintre ei erau cunoștințe vechi de-ale mele … m-am dus la Titus, și i-am spus de ei și el a poruncit imediat să fie dați jos …. Doi dintre ei .. au murit în mâinile medicului, în timp ce al trei-lea s-a recuperat.

În mod similar:

Matei 27:38
… Impreuna cu El au fost rastigniti doi talhari: unul la dreapta, si celalalt la stanga Lui…..

Marcu 15:43
… a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, … sa dus la Pilat, și a cerut trupul lui Isus.

Este cu siguranță foarte straniu și ciudat (dar nu și coincidental!) că în ocazii separate, avem două persoane proeminente, ambele sunt martori a trei bărbați fiind crucificați. Ambii apoi au mers la un oficial roman pentru a pleda in favoarea prietenului/prietenilor săi pentru a fi luați jos de pe cruce! După împlinirea cererilor acestora, în fiecare caz, doi dintre bărbați au murit crucificați, și unul singur a supraviețuit.
În contul Noului Testament, cei doi tâlhari au murit, iar Isus a supraviețuit prin convenabila “înviere”.

În afară de aceasta, acelasi nume acordat personajului datorita caruia Isus a fost dat jos de pe cruce – Iosif din Arimateea, care în greacă originală din evanghelia dupa Marcu este Joseph apo Arimathias, a fost luat din genealogia lui Josephus. Acolo, el ne informează că bunicul său Iosif a născut pe Matthias. Textul grecesc din care este Josepou Matthias!

 

……………………………………………………

Biografia lui Josepus

……………………………………………………

 

Pentru a intări credibilitatea a tot ceea ce a fost inșirat in “surplusul pios” de mai sus, e nevoie să intelegem mai bine cine a fost acest Josephus; așa că am condensat biografia acestuia mai jos (traducerea si adaptarea in limba romana vine in curand !)

Josephus a fost in primul rând și totodată in aceiasi ordine; preot, soldat și apoi cărturar. El a fost un evreu, nascut cu numele iudaic Joseph ben Mattathias, in Ierusalim in anul [iudaic] 3798 de la Creatiune; sau anul 37 al erei crestine. Cativa ani mai tarziu dupa presupusa existenta al acestui individ numit Isus, during the time of the Roman occupation of the Jewish homeland. In his early twenties he was sent to Rome to negotiate the release of several priests held hostage by Emperor Nero. When he returned home after completing his mission he found the nation beginning a revolution against the Romans.

Despite his foreboding that the cause was hopeless, he was drafted into becoming commander of the revolutionary forces in Galilee, where he spent more time controlling internal factions than fighting the Roman army. When the city of Jotapata he was defending fell to the Roman general Vespasian, Josephus and his supporters hid in a cave and entered into a suicide pact, which Josephus oddly survived.

Taken prisoner by Vespasian, Josephus presented himself as a prophet. Noting that the war had been propelled by an ancient oracle that foretold a world ruler would arise from Judaea, Josephus asserted that this referred to Vespasian, who was destined to become Emperor of Rome. Intrigued, Vespasian spared his life. When this prophecy came true, and Vespasian became Emperor, he rewarded Josephus handsomely, freeing him from his chains and eventually adopting him into his family, the Flavians. Josephus thus became Flavius Josephus.

During the remainder of the war, Josephus assisted the Roman commander Titus, Vespasian’s son, with understanding the Jewish nation and in negotiating with the revolutionaries. Called a traitor, he was unable to persuade the defenders of Jerusalem to surrender to the Roman siege, and instead became a witness to the destruction of the city and the Holy Temple.

Living at the Flavian court in Rome, Josephus undertook to write a history of the war he had witnessed. The work, while apparently factually correct, also served to flatter his patron and to warn other provinces against the folly of opposing the Romans. He first wrote in his native language of Aramaic, then with assistance translated it into Greek (the most-used language of the Empire). It was published a few years after the end of the war, in about 78 CE. He was about 40 years old.

Josephus subsequently improved his language skills and undertook a massive work in Greek explaining the history of the Jews to the general non-Jewish audience. He emphasized that the Jewish culture and Bible were older than any other then existing, hence called his work the Jewish Antiquities. Approximately half the work is a rephrasing of the Hebrew Bible, while much of the rest draws on previous historians. This work was published in 93 or 94 CE, when he was about 56 years old.

Josephus wrote at least two smaller books, including his autobiography, in which he recounts his life from birth until the writing of the Antiquities. The year he died is unknown.

Leave a Reply